Poulet aux prunes/iubire persană [2011]

Cei de la Institutul Francez au finalizat renovarea cinematografului Elvira Popescu vinerea aceasta si au sarbatorit redeschiderea salii prin proiectia filmului Poulet aux prunes, regizat de Marjane Satrapi. Aceasta din urma este cunoscuta in special pentru mult-premiatul film de animatie Persepolis ( viata in Iran e tema obsedanta), iar la ambele filme a lucrat in colaborare cu Vincent Paronnaud, care se ocupa de partea de animatie si grafica.

Aparent pe internet Poulet aux prunes este intens recomandat ca film perfect pentru Valentine’s Day-ul care se apropie. Daca e nevoie de o sarbatoare ca asta ca sa fie vizionat, atunci fie. Cu mult mai bine decat un film presarat de flori, felicitari si bomboane in care sunt inserate la kilogram vedete hollywoodiene (o referinta deloc subtila la Valentine’s Day din 2010).

Imaginile pe care reusesc sa le proiecteze Marjane Satrapi&Vincent Paronnaud sunt absolut superbe. In plus, filmul are personaje-surpriza ca Isabella Rossellini, Chiara Mastroianni, chiar si pitoreasca Rona Hartner.

Povestea e scurta si cu un deznodamant dezvaluit inca de la bun inceput, ea se refera la pasiuni ratate si pierderea prin consecinta a oricarei motivatii de a mai trai. Iubirea pentru muzica si iubirea pentru o anumita persoana (cliseul iubirii care nu are aprobarea parintilor si vietile distruse ale protagonistilor…) sunt dominante.  Nu e greu sa intelegi nici argumentele tatalui, ca stie si el ce inseamna pasiunea, dar e trecatoare, e nevoie de siguranta intr-o casnicie. Pana la urma ceea ce provoaca tortura pshihologica este permanenta intrebare si imaginare idealizata a ”ceea ce ar fi putut fi”, pentru ca nu se poate sti daca pasiunea de la inceput s-ar fi mentinut pana la 80 de ani. O alta afirmatie dura este cea a personajului principal fata de femeia cu care s-a casatorit de voie de nevoie. ”Nu te iubesc, stii asta. Nu te-am iubit niciodata.” Oricat de insuportabila ar fi o femeie (si aceea era cu siguranta opusul unei femei care iti e cu adevarat partener de viata), tot nu doresti nimanui sa i se spuna in mod repetat si ostentativ asa ceva.

Urmand proverbul ”Dragostea trece prin stomac”, delicatesa ”poulet aux prunes” (o specialitate orientala) devine un simbol al incercarilor fortate de a scoate la suprafata niste sentimente pe care un om nu le-a avut niciodata si al imposibilitatii unui om de a trai cu o femeie care are doar rol de gospodina/mama a copiilor/sursa de venit pentru gospodarie.

 

Articole asemanatoare: