Filmul porno-istorie, genuri, evolutie


Primul film porno a aparut inca de la inceputurile cinematografiei, cand William Kennedy Dickson lucra pentru Edison. Dupa mai multe esecuri in inventia altor aparate a detronat pelicula de 16 mm si a inventat pelicula de 35mm cu perforatii pentru zimti pe ambele parti si a conceput Kinetoscopul, un aparat cat un dulap de inaltimea unui om. Acest aparat permitea unui singur privitor sa vada imagini in miscare, spectacolul avand un pret de numai 25 de centi.
Ca si in cazul fotografiei, imediat ce a fost posibila filarea si redarea imaginilor in miscare baietii smecheri au inceput sa filmeze cadre cu tenta pornografica. Asa a aparut filmul ” What the Butler Saw” (“Ce a vazut majordonul”)care, intr-o epoca in care dezgoloirea unei glezne la femeie producea palpitatii barbatilor, a reusit sa sparga probabil toate recordurile de box-office de pana atunci. Peste ocean, in Marea Britanie de exemplu, a fost cunoscuta ca masinaria cu ce a vazut majordonul. Aceasta masinarie a invadat galeriile comerciale din statiunile de pe litoral prezentand, timp de un minut, o femeie dezbracandu-se sau o femeie goala pozand pentru un artist.
In timp ce britanicii se multumeau cu imperfectiunea spectacolului voiajor, in Franta se filmau inca din 1896 pelicule de un erotism mai rafinat de catre Eugene Pirau si Albert Kirchener. Cel mai vechi film din acea perioada, care a supravietuit, se numeste “Le Coucher de la Marie” (“Maria se duce la culcare”) si o prezinta pe Louise Willy facand striptease. Acelasi Kirchener e cunoscut si pentru regizarea filmului “Patimile lui Hristos”.
Asa se naste genul softcore in filmul cinematografic. Acest gen este o formă de pornografie filmica de tip erotic, care este mai putin explicita din punct de vedere sexual si pronografic, artiştii apar semi-nud sau nud in reprezentări non-grafice din timpul actului sexual sau al masturbarii. Genul se opune în mod explicit penetrarii vaginale sau anale, cunnilingusului, felatiei si ejacularii. Reprezentări vizuale ale organelor genitale (nuditate completă) sunt de obicei admise într-un context de pornografie erotica tipărite în mass-media şi cu atât mai mult în film. Erectii ale penisului nu face parte din acest gen, deşi atitudinea faţă de acest lucru este astazi în schimbare .



In ziua de azi, porţiuni de imagini care sunt considerate prea explicite pot fi estompate (cenzurate) prin diferite mijloace. Aceste tehnici includ utilizarea de îmbrăcăminte, poziţionarea cu atenţie a mâinilor sau ale altor părţi ale corpului, poziţionaza cu atenţie elementele generate în scena (de multe ori plante sau draperii), unghiurile aparatului de filmat fiint atent alese.
În cele mai multe cazuri de acte sexuale descrise in filmele de tip softcore sunt simulate în întregime de către actorii. Deseori actorii poarta latex in zona genitala astfel incat nici o penetrare reala nu are loc. Regizori lucreaza cu obiective cu focala lunga pentru a ascunde acet mic inconvenient insa nu mereu poate masca acest lucru perfect.

Potrivit lui Patrick Robertson, inainte de filmul pornografic a existat un film făcut în Franţa în 1908; scenariul prezintă un soldat obosit care are o relaţie de scurtă durată cu un servitoare la un han. Argentinianul “El Satario” ar putea fi chiar mai vechi, proiectat undeva între 1907 şi 1912. De asemenea, el observă că “cel mai vechi film pornografic, care a a supravietuit, este cuprins în colectia de filme a lui Kinsey, America. Filmul demonstrează modul în care convenţiile începuturilor pornografice au fost stabilite”. Filmul german “Am Abend”(1910) este un film de zece minute, care începe cu o femeie masturbandu-se singura în dormitorul ei, şi progresează la scene in care ea si un barbat consumau un act sexual, felatia si penetrarea anala.
Aceste filme au fost prezente in epoca filmului mut si proiectate in bordeluri, fiind intezise in rest. Din 1941 au fost produse in “subteran” de amatori , producerea lor fiind costisitoare, prelucarea peliculei necesitand oameni discreti, peliculele fiind spalate in cada. Aceste filme erau considerate intersise, sub lege intrand in categoria crimei organizate si deci accesul la un laborator de developare nu era posibil.



In perioada postbelica, aparitia filmului de 8 mm si a aparaturii mai putin sofisticate de film si mai disponibile din punct de vedere al costurilor, face ca apariatia antreprenorilor si a producatorilor de filme erotice sa creasca. In Anglia productiile lui Harrison Marks sunt softcore insa in Europa, Lasse Braun a fost un pionier al filmelor explicite, folosind pelicula color si distribuindu-le cu ajutorul privilegiilor diplomatice ale tatalui sau.

În anii 1960, unele atitudini fata de descrierea sexualităţii au început să se schimbe. Filme europene precum “Sunt curios (galben)” (1967) şi “Limbajul dragostei” (1969) au continut sexual explicit, dar au fost concepute ca o cvasi-documentare, care a făcut statutul lor juridic sa fie incert.
In 1969, Danemarca
a devenit prima tara in care a fost legala pornografia, iar in Tarile de Jos toleranta fara de acest gen cinematografic era din ce in ce mai mare. Astfel meseria de producator de film porno era legala si filmele cu continut pornografic au inceput sa se produca de catre amatori care foloseau bugete destul de mici si aparatura cat de cat profesionala, producand produse ieftine, dar de calitate si disponibile maselor. Atat filmele cat si revistele porno au fost considerate produse de contrabanda in alte parti ale Europei si vandute pe sub tejghea sau era aceesibila doar in cluburile cinematografice.
In 1970 in America legea devine mai permisiva cu filmele porno si de aici se dezvolta industria sex shopului care proiecta filme in “loop”(all over agaian).

Danemarca a inceput sa produca filme cu buget mare, filme comedii cu caracteristică sexuala, cum ar fi Bordellet (1972), Bedside-filme (1970-1976) şi filmele Zodiac (1973-1978), in care joaca actori principali (câţiva dintre ei chiar filmau propiile lor scene de sex), nefiind considerate “filme porno”, cu excepţia începutului din filmul “Bedside”-pelicula in care era inclusa o scena hardcore. Mai multe dintre aceste filme încă sunt printre filmele cele mai vizionate în istoria filmului danez şi rămân in topul fimelor favorite de home video.

Pornografia hardcore contine scene explicite se sex si a fost interzisă pe scară largă în multe ţări, până la a doua jumătate a secolului 20 când multe dintre tarile democratice din lume, confruntandu-se cu o schimbare a normelor sexuale, au început să permită accesul limitat. Astazi, pornografia hardcore poate fi uşor descărcate de pe mai multe site-uri Internet cu regulament destul de lejer. Afişarea publica şi publicitate este de multe ori interzisă.

Cele mai multe dintre tarile democratice liberale din lume, fie au luat măsuri pentru a legaliza pornografia, sau nu reuşesc să pună în aplicare legislaţia care sa interzică filmele porno. În SUA, interpretările juridice pentru subiectul pornografiei în ceea ce priveşte dreptul constituţional la libera exprimare diferă de la stat la stat şi de la oraş la altul. Pornografia hardcore a fost legalizat în Marea Britanie în 2000.
Primul film porno cu un scenariu care a primit titul de film “artistic” in SUA a fost “Mona Nymph Virgin” (de asemenea cunoscute ca Mona), de 59 de minute 1970 regizat de Bill Osco şi Ziehm Howard, un film hardcore cu buget mare.
In 1972 filmul “Boys in de Sand” a fost un film in al debuturilor, al pionieratului, in mai multe privinte. Echipa de filmare, desi folosea pseudonime, aparea la finalul filmului, si desi era un film despre homosexuali, titulul parodia filmul “The Boys in the Band”, titul carte atrage atentia New Tork Times.
Alte filme hardcare notabile in America au fost Deep Throat (1972), Behind the Green Door (1972), The Devil in Miss Jones (1973), The Opening of Misty Beethoven (1975) si Debbie Does Dallas (1978).
Au fost filmate in pelicula si distribuite in cinematografe. In New York filmul Deep Throat a castigat o notorietate aparte si o acceptare sociala dand nastere la un curent pornografic cult numit porno şic. Multi au prezis ca acest gen de film cu continut sexual explicit nu va avea succes in viitor si ca se va pierde ca gen insa acest scenariu fantezist nu s-a desfasurat niciodata. Willian Rotsler sustine ca filmele erotice vor ramane si nu vor disparea, iar in curand o sa iasa de subdiviziunea filmului si va fi un gen cinematografic in sine.
La aparitia casetelor video si a video recorderului la sfarsitul anilor 1970 si inceputului anilor 1980 industria pornografica a crescut masiv si cultul starurilor porno a explodat aparand nume ca Ron Jeremy, Christy Canyon, Ginger Lynn, John Holmes, si Traci Lords dar si nume de regizori ca Gregory Dark. Multi directori de film porno au fost obligati sa schimbe pelicula pe suportul magnetic al tehnicii video, fapt pentru care au renunt la calitatea imaginii, insa au avut de castigat nu doar popularitatea si facilitatea in distributie cat si importante sume de bani, deoarece acest nou sistem al video-recorderului era preferat de majoritatae consumatorilor de acest gen. Acesta schimbare s-a petrecut rapid si regizorii au realizat ca acest nou suport includea si un buget mai mic al productiei de filme, fata de filmare pe pelicula cinematografica. In plus consumatorii nu mai erau nevoiti sa vina intr-un cinematograf si puteau vedea filmele acasa, in intimitate. Pentru ca filmatul era acum atat de ieftin a fost posibila punerea in scena a oricarui fetis si in plus existand si compilatii doar cu scene de sex din diferite filme.


Două tehnologii au devenit proeminente în anii 1990, care au schimbat filmele pornografice: DVD-ul a oferit o mai bună calitate a imaginii si a sunetului şi a fost îmbrăţişat de pornografii la fel de bine cum a fost îmbrăţişat de importante studiouri de la Hollywood şi de către consumatorii privaţi. DVD-ul a permis inovaţii, cum ar fi videoclipuri “interactive” care permit utilizatorului sa aleaga multiple unghiuri de vizionare, sa experimenteze diferite finaluri, etc.

Cu toate acestea, internetul a schimbat, fără îndoială, distributia de materiale de pornografie mai mult decât orice tehnologie anterioara: in loc sa comande filme de la un magazin pentru adulţi, sau prin corespondenţă, oamenii ar putea viziona filme pornografice pe computerele lor. In locul săptămânilor de aşteptare pentru a ajunge dintr-un alt stat al SUA, s-ar putea descărca un film pornografic în câteva minute (sau, mai târziu, în termen de câteva secunde).

Pornografia pe Internet este distribuit prin intermediul a diverse moduri de pe Internet, în principal prin paysites, servicii video hosting, şi partajarea de fişiere peer-to-peer. În timp ce pornografia a fost tranzacţionata electronic începând cu anii 1980, se incepe dezvolatea World Wide Web în 1991, precum şi deschiderea de Internet pentru a publicului larg în jurul acelaşi timp, care a dus la o explozie în pornografia online. Ca şi casete video şi DVD-uri, Internetul s-a dovedit a fi popular pentru distribuirea de materiale pornografice, deoarece permite oamenilor sa vizualizaze filme cu continut pornografic(în esenţă) în confortul si intimitatea lor de acasa. De asemenea, permite accesul la pornografie oamenilor cu acces restricţionat din motive legale sau sociale.

Viv Thomas, Paul Thomas, Andrew Blake, Antonio Adamo, şi Rocco Siffredi au fost directorii de frunte ai anilor ’90.

În 1998a fost nominalizata la Oscar o productie cinematografica filmata de compania Zentropa, devenind astfel prima companie de film care produce în mod liber hardcore, filme porno, incepand cu “Constance” (1998).

În acelaşi an, Zentropa a produs, de asemenea “Idioterne” (1998), regizat de Lars von Trier, care a castigat numeroase premii internationale si a fost nominalizat pentru un Palm de Aur de la Cannes. Filmul include o secvenţă duş cu o erectie de sex masculin şi o scenă orgie cu imagini de penetrare de aproape (din punct de vedere camera este la glezne de participanţi, şi aproape-up-uri nu lasă nici o îndoială cu privire la ceea ce are loc). Idioterne a început un val de filme internaţionale arthouse, cu imagini sexuale explicite, cum ar fi Catherine Breillat Romantic, in care a jucat pornostarul Rocco Siffredi.

În 1999, canal Kanal København a început să emită filme hardcore pe timp de noapte, necodificate şi disponibile gratuit pentru orice privitor din zona capitalei Copenhaga.


Dezvoltarea tehnologiei disponibile pe scară largă, cum ar fi camerele digitale, atât in domeniul fotografic cat si al filmului a dus la ştergerea linii între filme erotice facute de fotografii amatori şi cele facute de profesionişti (a producţiilor). Tehnologia permite un acces facil la ambele formate (foto si video), făcând elaborarea filmelor uşor de atins de către oricine are acces la echipamente. O mare parte a pornografiei disponibile astăzi este produsă de amatori. Revolutia digitala este bine venita în sensul că permite fotografilor şi producătorilor de film sa manipuleze imaginile în moduri in care inainte nu era posibil, sporind drama sau erotismul prin lumina, decoruri, muzica, etc.

Filmul de înaltă definiţie schimba imaginea pornografice, tehnologia fiind tot mai mult utilizata pentru productii profesionale. Industria porno a fost una dintre primele care a adopt tehnologii noi, fiind un factor decisiv în competiţia între formatul HD DVD şi Blu-ray Disc. În plus, imaginile mai clare pe care le furnizează producatorii au determinat artiştilor interpreţi sau executanţi sa recurca la cosmetice, chirurgie şi îngrijire profesionala pentru a ascunde imperfectiunile care nu sunt vizibile pe alte formate video. Alte metode pentru a ascunde imperfectiunile au fost diferitele unghiuri ale camerei de filmat şi tehnici de prim-planuri şi iluminare.

În Marea Britanie, atitudinea faţă de cenzura a devenit mult mai relaxata. Astazi nu este ilegal producerea de filme pornografice în Regatul Unit. Filme cu continut sexual explicit au fost difuzate la televiziunea nationala, incepand din 2005, când “Idiotilor” al lui Lars von Trier (1998) a fost difuzat pe postul de televiziune Britanic 4, necenzurat, în ciuda scenelor explicite descrise mai sus.

La începutul anilor 2000, Eon McKai a fost unul dintre cineastii care au condus subgenul porno ALT ( Alternative culture).
La începutul anilor 2000, filme “parodice” au început sa se produca pentru a obţine mai mult atenţia atât în cadrul industriei de film pentru adulţi şi în mass-media.

Articole asemanatoare:

banner ad

Leave a Reply

*